Am timp să-nvăţ


Unii au timp, l-au cumpărat din piaţă,
alţii au vânt în palmă şi dezmăţ,
unii-au curaj să mă privească-n faţă…
ciudat, dar de la ei… n-am timp să-nvăţ.
.
Unii şi-au făurit din vise aripi vaste
să poată aduna din zbor sunete vii
făr-a atinge clape, corzi sau taste
ci doar dorința de a făuri.

Unii şi-au pus perdele la fereastra
mai mată decât ceaţa şi pătată
de apa adormită, strânsă-n glastra
uitată-n nopți de cei ce-au fost odată.

Unii-şi deschid crenguţe-nmugurite,
smeriți, ca nişte pui de căprioare
de care să îţi tot aduci aminte
când lacrima te arde şi te doare.

Unii… din piuă se hrănesc cu miere,
apa se îndulcește şi-n salină
când trandafirii-nţeapă cu putere
căușul palmei cald și fără vină.

Unii mai cred că m-au pătruns pumnalul
ce-au încercat să-l răsucească-n mine,
uitând că eu am timp să aștept valul
să se întoarcă-n veacul care vine.

Eu cred că tot ce-agonisesc în suflet
şi dăruiesc, mai mult sau mai puțin,
acelora ce pun şi glas şi sunet
din har dumnezeiesc, e dar divin.

Eu sunt aşa cum m-a creat coșmarul
în care-am fost sortită să respir,
mi-am făcut timp să îndulcesc amarul
catifelând spinul de trandafir.

Se duce vestea că n-am timp de viață,
nici de sărutul tău nu-mi amintesc,
deși în fiecare dimineață
am sute de motive să zâmbesc.

Unii au timp, l-au cumpărat din piaţă,
alţii au vânt în palmă și, dezmăţ,
unii-au curaj să mă privească-n faţă…
ciudat, dar de la ei… n-am ce să-nvăţ.