Publicat în Dana Pătraşcu

Covoare de iubire


N-am să-ţi aduc aminte că-s flămândă,
voi desena, pe norii mei, dorinţa
de a te soarbe, chiar şi muribundă
sau resemnată în nesăbuința
de-a te avea în inimă mereu.
.
N-am cum să-ți pun iubirea la picioare,
să-i redescoperi gustul plin de viață
ca o pecete-n lumea asta care,
târăşte-un trup îngenunchiat prin gheață,
de-atâta așteptare, dragul meu.
.
N-am să-ți destăinui clipa trecătoare
dar lungă cât un veac şi jumătate,
cum mă apasă-n suflet şi mă doare
doar zi de zi, din zori şi până-n noapte,
când mă lumină numai Dumnezeu.
.
Am să-ţi păstrez frânturi din norii mei,
să-ţi împletesc covoare de iubire,
când vei veni, din depărtări, să-mi iei
osânda, s-o îmbraci în fericire
cu-o singură privire, dragul meu.
 .

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

2 gânduri despre „Covoare de iubire

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s