Publicat în Dana Pătraşcu

Dragoste fără hotar


Sufletul îngenunchiat îl loveşti cu uşurinţă
Fără-a consulta vreun astru,
Vreun registru mai de soi…
Şi spuneai că ai iubire, bunătate şi credinţă,
Că-n oceanul tău albastru
Îneci lumea dintre noi…
.
Îmi spuneai că visul curge peste toate nopţile
Înnorate, albe, crude,
Îmbâcsite cu noroi…
Că-n iubire pot pătrunde, rupând toate porţile,
Miezul nopţii ne aude
Împărţind lumea la doi…

Veştejeşti toţi trandafirii pe care mi i-ai trimis,
Dai cu pietre fără număr,
Fără să clipeşti măcar…
Poate-o singură secundă mă poţi rătăci prin vis,
Odihni pe al tău umăr,
Dragoste fără hotar…

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s