Publicat în Dana Pătraşcu

Stele fără de nume


 

Ador frunzele de toamnă
Pe covoare ruginite
Deşi lumea mă condamnă
Că n-am decât verde-n minte.
.

Ador stelele albastre
Picurându-ne iubire
Peste lacrimile noastre,
Lacrimi verzi de fericire.

Ador ploaia de săruturi
Ce-o reverşi pe al meu trup
Născând mii de începuturi,
Ce n-am cum să le întrerup.

Ador verdele de toamna
Susţinându-mă pe nori,
Chiar de luna mă condamnă
De cu seară până-n zori.

În ochii tăi zăresc o lume
Îngenunchiată-n dor
Sunt stelele fără de nume
Pe care le ador!

 

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s