La masa noastră


La masa noastră totu-i ca acasă,
Nimic din ce ştiai nu s-a schimbat,
La masa noastră sunt cea mai frumoasă,
Mai fericită, cu adevărat.
.
La masa noastră viaţa străluceşte
Iubirea are aer delicat,
La masa noastră sufletu-mi zâmbeşte
Şi-s fericită cu adevărat.
.
La masa noastră norii-aduc culoare
Cu aripile veşnic argintii
Vrând să-i explice lumii muritoare
Ce-nseamnă fericirea de-a iubi.
.
La masa noastră nu a plâns vioara,
Nici lăutarii nu s-au perindat,
Privirile ne-au străpuns inimioara,
Nebuni să ne iubim, neîncetat.
.

Blestem sub razele de soare


Când ai plecat, în zori, mi-ai pus pe suflet
Sărutul dulce, jaru-înfierbântat,
Blestem şi chin de lacrimi fără umblet
Din cerul nostru, verde-înstelat.

M-ai blestemat să nu-mi arunc privirea
Spre nicio altă umbră trecătoare,
Doar ţie-n veci să îţi păstrez iubirea
Neîntinată, lacrimă de floare.

M-au judecat atâtea guri întoarse,
Atâţia ochii mi-au pus în spate… multe
Dar, lacrimile mele pot fi stoarse
Doar de-ai ochi tăi ce ştiu să mă asculte.

Când ai plecat, în zori, mi-ai spus: „Iubire,
Mă voi întoarce de mă vei păstra
La pieptul tău şi-n gram de fericire,
Stelele noastre le vei orchestra”.

Am împletit cum am ştiut mai bine
Gânduri firave pentru clipe reci
Din care, să tot guşti de dor de mine,
Să te întorci, pe veci să numai pleci!

Să fim blestem sub razele de soare,
Să fim iubirea fără de hotar,
Să ne iubim şi să-ţi rămân datoare
Cinci vieţi de dragoste să-ţi dau în dar.