Îmbracă-te, pentru a mă iubi!


Îmbracă-te cu mine-n astă seară,
să nu-ţi îngheţe sufletul de dor,
să-mi picuri calmul tău în călimară
şi-n mângâieri de vis s-adorm, uşor.

Să-ţi dai cu mine, caldă, peste pleoape
să-ţi redau tihna scursă peste zi,
să-ţi dăruiesc iubire cât încape,
îmbracă-te, pentru a mă iubi!

Îmbracă-te cu mine-n iarna rece,
la poarta sufletului meu să-ţi aud paşii,
să te ascund în mine până trece,
ninsoarea ce-o presară îngeraşii.

Să-ţi împleteşti din mine o cunună,
la gâtul tău să mă porţi zi de zi,
să-ţi dăruiesc argintul pur de lună,
îmbracă-te, pentru a mă iubi!

Îmbracă-te cu mine-n noaptea asta,
să-ţi aduc stelele în trup vibrând,
să înflorească-n gerul crud fereastra,
să mă porţi veşnic doar în al tău gând.

Reclame

Sărut nevătămat


Cu sărutări de crin, nevinovate,
ninsese neîncetat de-o noapte întreagă,
încătușări fierbinți, abandonate
la pieptul tău avid, să ne înțeleagă
luna şi stelele, aprinse-n cer de tuci,
privirea orbilor rătăcind peste ceață,
să ne alerge șchiopii la răscruci,
să ne cuprindă dragostea de viață.
.
Cu sărutări de trandafiri albaștrii
ningea în noapte-aceea, n-ai văzut?!?
Priveai în ochii mei ca şi când aștrii
ne contopeau  pe veci într-un sărut.
Ne urmăreau cometele grăbite
să lase-n urmă praf fără folos,
tăcerile din șoapte ațipite
să ne-mpletească drumul luminos.

Cu sărutări din lacrimile lunii
ne-am zămislit iubirea până-n zori,
poemele i-au stins nopții tăciunii,
şi-adăpostit sufletul de ninsori.
Fără de număr, valurile mării
se rătăcesc pe țărmul înghețat,
lacrimile de dorul sărutării
se-aştern într-un covor imaculat.

Adorm în palma ta noapte de noapte
visând sărutul zorilor, nevătămat
de niciun fir de praf, din stele apte
să ne distragă zborul parfumat.
Adorm cu sărutări nenumărate,
pe pieptul tău, aşa cum ne dorim,
sub cerul plin cu stele antrenate
să ne învețe cum să ne iubim.

Să ne iubim la margine de lume – recită – Sabina


Trăiesc sfânta iubire


Ieri pierdusem la ruletă
un sac plin cu demnitate,
iubeam o marionetă
cu prea multă libertate.
.
Azi împart în patru firul,
pe nori să mă-adăpostesc,
să mă scalde în misterul
clipelor, şi să zâmbesc.

Mâine când tăia-voi cerul
cu fulgi aşternuţi pe gene,
vei descoperi că gerul
tăcerii învinge-alene.

Lacrima, ce-a curs o viaţă,
se va transforma în crin
şi-un zâmbet de dimineaţă
va-nflori peste destin.

Ieri pierdusem tot şi toate
într-o clipă de-amăgire,
azi trăiesc cu demnitate
dăruind sfânta iubire.

Azi din suflet curg poeme
peste clipele curate,
nu mai am de ce mă teme,
am iubire pân’ la moarte.

Să ne iubim la margine de lume


 

 

 

Te-aş tortura la margine de lume
să nu ne vadă niciun spic de grâu,
să mă iubeşti când vor să mă consume
ploile picăturilor de râu…

Te-aş tortura cu şoapte de iubire,
cu sărutări şi mângâieri divine,
te-aş tortura chiar de-ar fi să te mire
ce multe stele strălucesc cu mine.

Te-aş tortura ca pe un bob de rouă
câştigat după nopţi caniculare,
te-aş mângâia cu palmele-amândouă,
ca pe un strop de dor născut din soare.

M-aş pedepsi că n-am ştiut a pune
ploilor reci, miraculosul frâu
şi-am rătăcit o viaţă, fără nume
să te iubesc la margine de râu.

 

 

 

Din lacrimile mele


Din lacrimile mele
te-ai întrupat, iubire,
din cerul plin cu stele,
din dorul nesfârşit…
Din lacrimile mele,
ochii-ţi sunt de safire,
slovele-au miere-n ele…
Bine ai revenit!

 

Din lacrimile mele
fierbinţi, te-ai întrupat,
din clipele acele
de dor nemăsurat.
Din lacrimile mele
ce-au curs fără-ncetare,
te-ai întrupat, iubire…
Sufletul nu mai doare!

Te-ai întrupat când lumea
părea că-a luat sfârşit,
c-a ruginit pădurea,
munţii s-au prăbuşit,
răul lovea în vele
fără acoperire,
din lacrimile mele,
te-ai întrupat, iubire.

Nu mă lăsa!


Nu mă lăsa altora pradă,
de-ai ştii ce mulţi mi-ar disloca
sufletul, fără să mă vadă,
şi mult mai mulţi m-ar sufoca…

De-ai ştii ce geruri m-ar cuprinde
de la călcâie pân-n cer,
ce mulţi m-ar duce-n târg, m-ar vinde
ca pe un ultim grănicer…

De-ai ştii ce lacrimi, ca oceanul
neliniştit, pe veci mi-ar stoarce
fără de milă-n amalgamul
clipelor reci, să-mi ia din pace.

Nu mă lăsa în ger pe stradă,
susţine-mă cât mai trăiesc!
Nu mă lăsa altora pradă,
iubeşte-mă, să te iubesc!