Să pot zâmbi


Din vise m-ai răpit aseară
şi m-ai purtat prin alte vise,
să-mi poţi pătrunde-n inimioară
când stelele zâmbeau aprinse.

Mi-ai pus în suflet alinare,
balsam cu iz de iasomie,
să mă strecor pe-alei cu soare,
să-mi umpli inima pustie.

Mi-ai pus pe frunte un sărut
şi încă unul, încă multe…
Poate că doar mi s-a părut
sau dragostea vrea să se-nfrupte?

Iubirile se nasc în zori
când lacrimile mă înving,
visele-s duse printre nori
iar eu îţi scriu, să nu mă sting…

Stelele dorm prea obosite
să ne mai poată urmării,
mi te-au lăsat din zori, în minte,
mi te-au adus să pot zâmbi.

Autor: opicaturadesuflet

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s