Publicat în Dana Pătraşcu

Temelia iubirii


Aş vrea să-ţi stropesc viaţa
cu-n vers de mângâiere,
să-l găseşti dimineaţa
când sufletul îţi cere,
surâs înseninat,
în ochi să porţi, iubite,
cât timp vei fi plecat,
poeme-nşiruite…
.
Aş vrea să-ţi scriu pe stropii
de rouă că-mi e dor
de suflet să te-apropii,
să ne-avântam în zbor,
să punem temelia
iubirii pe pământ
şi să purtăm făclia
poemelor prin vânt.
.
Aş vrea să-ţi aud glasul
în orişice secundă,
să redescopăr ceasul
ce sufletu-mi inundă,
să îngenunchem la poarta
pură-a iubirilor,
lumii să-i predăm arta
poemelor de dor.

.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

2 gânduri despre „Temelia iubirii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s