Publicat în Dana Pătraşcu

Zori de aur


Auzeam cum toarce luna,
din fuioarele de stele,
trena noastră şi cununa
viselor nepământene.
.
Şoaptele-mpleteau sălbatic
săruturi înflăcărate,
ce picurau sistematic
pe trupuri, întreaga noapte.
.
O stea se-apleca să vadă
cum iubirea iscăleşte
suflet fără acoladă,
strângându-mă ca-ntr-un cleşte.
.
Vis de toamnă definită
cu iz cald, trandafiriu,
smulgea inima rănită,
ce plângea până târziu.
.
Nopţile au prins culoare,
stelelor le-am spălat faţa
iar în ziua următoare
Zori de aur, spărgeau gheaţa.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s