Publicat în Dana Pătraşcu

Eliberare


Dacă tu crezi că-mi poţi purta suspinul
prin bălţi de lacrimi, fără să clipeşti
şi-apoi să-mi spui c-acesta-mi e destinul,
eu zic că-i timpul să te mai gândeşti.

Dacă tu crezi că-n spatele iubirii
te poţi adăposti oricând pofteşti,
un singur spin ucide trandafirii,
eu zic că-i timpul să te mai gândeşti.

Deşi spuneai că totul se plăteşte
în viaţa asta, cât ar fi de grea,
că tot ce ignorăm se ofileşte,
se pare c-am murit în lipsa ta.

Spuneai că n-ai să poţi uita vreodată
cum rătăceam în ochii tăi cei verzi,
deşi scăldată-n lacrima curată,
eu am murit de mult fără să vezi.

Zadarnic mă transformi în eroină
acum când teatrul s-a epuizat
îmi cauţi neîncetat o mică vină,
te-am iubit mult, dar te-am eliberat.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s