unde mă doare


 

eşti doar un fulg fără de vină
ce te-ai întins de-un timp la soare,
un crin ce prinde rădăcină
exact aici, unde mă doare.

azvârl cu lacrimile-n stele,
lovesc cu ţipete tăcute
dar, el, din gândurile mele
parcă-i născut, of, Doamne!!!
Du-te!

nu mai vreau să mă-ntorc acasă,
vreau să colind printre nămeţi,
sufletul parcă nu mă lasă
să sper în alte dimineţi!

nu mai vreau să primesc lumina,
îmi e de-ajuns ce-am pătimit,
nu-ţi mai întinde rădăcina
spre sufletul meu împietrit.

Reclame

Autor: opicaturadesuflet

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Un gând despre „unde mă doare”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s