Oglinda


mi s-a prescris să mă transform,
de dragoste avidă,
să dăruiesc vis uniform,
aripa să-mi deschidă.

tablou pictat pe trup alene,
scăldat de lacrimi fără soţ,
de ce mă strigi?
mă nasc sub gene,
nu vezi că dorm ca versu-n colţ?
nerăbdătoare
să-ţi împletesc în vis poem
din aripi de privighetoare?

mă ataşez ca un magnet
de coada unei stele,
mă odihnesc în al tău piept,
fiorul vieţii mele.
mă voi hrăni cu tine-n vis
şi despleti din tine,
iubindu-te cum am promis
pe ziduri cristaline.

Reclame