Dana Pătraşcu – Să-mi scrii un vers – voce – Ştefania Popescu


Reclame

Dana Pătraşcu – Suspin – voce – Ştefania Popescu


Dana Pătraşcu – Speranţă – voce – Ştefania Popescu


Nu mai vreau să pier în noapte


Am aşternut clipele-n carte,
printre rafalele de vânt,
venind în mine, dintr-o parte,
am spart oglinzi cu un cuvânt.
.
Mă frământaţi cu aşa migală,
propuneţi totul pentru vid,
din grabă, fără îndoială,
alegeţi lanţul prins în zid.
.
Eu nu mai vreau să pier în noapte
ca un vapor fără ocean,
vreau din tăcere să smulg şoapte
cu strălucire de mărgean.
.
Vrea să iau de pe luciul mării
razele soarelui dansante,
din ochii mei să-ţi croieşti zorii
strălucitori, vii diamante.

Nu mai vreau să ştiu


ţi-am simţit urma pe zid,
stă brodată-n două zale,
versul plânge insipid,
timp pierdut în seri banale.

mă izbeşte peste geană
câte-o dâră de lumină,
brodată ca o năframă
ce-n sărutul tău se-anină.

printre degetele tale
şi-au săpat loc sângeriu
ale nopţilor petale,
dar eu nu mai vreau să ştiu.

Sub stele aurii


am luat o bancă, azi, prizonieră,
ca martor ocular al fericirii,
eu poet trist din altă emisferă,
tu înger sfânt în mrejele iubirii.
.
am făcut dragoste în văzul lumii,
mi-ai sărutat atent filă cu filă,
ignorând toate feţele mulţimii
mi-ai dezgolit aripa de acvilă.
.
ai aşternut în inima-mi flămândă
petalele speranţei purpurii,
am făcut dragoste un ceas într-o secundă
în văzul tuturor… sub stele aurii.

Puţin câte puţin


Din stele blânde am brodat
iubirea pe pământ,
să port în piept un dor ciudat
din lacrimă şi cânt.
.
Din stele verzi am împletit
crenguţe de măslin,
sufletul ţi l-am dăruit
pe veci să ne iubim.

Să-mi pui în păr raze de stea
din cerul tău senin,
dezmeticindu-mi dragostea
puţin câte puţin.