Înger târziu,
venit în noapte
pe malul lacrimilor mele,
răzbind prin friguri
şi pustiu,
mă împingi spre stele.
venit în noapte
pe malul lacrimilor mele,
răzbind prin friguri
şi pustiu,
mă împingi spre stele.
M-aduni din ghearele durerii
pe geană-mi pui
frânturi de vis
mă porţi pe pieptul primăverii
din interzis.
Aroma clipelor răscoapte
pe alei îmi împleteşti,
dărâmi zid dintre vis şi fapte
prin ger să mă iubeşti.
Îmi place mult „aroma clipelor răscoapte”!
Mulțumesc frumos, Petru!
Mi-ai înțeles metafora?
Un Înger pe care mi l-am construit în gând de-a lungul vieții mele, îmi dăruiește în fiecare clipa tot ceea ce are mai frumos. IUBIREA NEPREȚUITĂ.
Toate cele bune!