Înger târziu


Înger târziu,
venit în noapte
pe malul lacrimilor mele,
răzbind prin friguri
şi pustiu,
mă împingi spre stele.

M-aduni din ghearele durerii
pe geană-mi pui
frânturi de vis
mă porţi pe pieptul primăverii
din interzis.

Aroma clipelor răscoapte
pe alei îmi împleteşti,
dărâmi zid dintre vis şi fapte
prin ger să mă iubeşti.

Autor: opicaturadesuflet

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

2 gânduri despre „Înger târziu”

    1. Mulțumesc frumos, Petru!
      Mi-ai înțeles metafora?
      Un Înger pe care mi l-am construit în gând de-a lungul vieții mele, îmi dăruiește în fiecare clipa tot ceea ce are mai frumos. IUBIREA NEPREȚUITĂ.
      Toate cele bune!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s