Publicat în Dana Pătraşcu

Mi-e dor de ocean


Mi-e dor de cuvinte,
de albe tăceri,
de paşi înainte,
de veşnicul ieri…

mi-e dor de iubire
sau ce-a mai rămas
pe sub cimitire
în pacea din glas…

mi-e dor să-mi pui stele
de vis la urechi,
să-mi sculptezi pe ele
metehnele vechi…

mi-e dor să-mi descoperi
dorinţa de-a fi,
să-mi depeni luceferi
din joc de copii.

mi-e dor cum nu-i altul
mai dor pe pământ,
mă strigă asfaltul
să-i torc un cuvânt,

din versul în care
te răstălmăceam,
mi-e dor de uitare,
mi-e dor de ocean.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

10 gânduri despre „Mi-e dor de ocean

    1. Sufletul de dor îmi arde,
      și-am în mine miliarde
      de doruri,… unu-i mai mare
      decât toate, și-arde, doare…
      fiindcă de trei ani îl port
      în suflet… fiu-mi e mort,
      cum sa nu am doruri crude?
      Cerul bocetu-mi aude……….

  1. O,dor tacut ce striga de durere in Cerul cel înalt ,
    Eu mi te primesc acum in sufletul meu cald
    Sa vii ,sa-mi poposesti cu drag,uitând de a ta durere
    Sa râzi ca un copil balan ,uitând de toate si de rele.

    De-ti este greu,ma cheama-n ajutor cu sete,
    Si bucuria,si durerea,si greul si usorul le vom imparti in cete,
    De Hristos ne vom lega cu dor de bucurie-n veci,
    Vom merge impreuna razand pe a inimii poteci….

    Fii cald intotdeauna, ca un dor de cele sfinte
    Primeste-n dar un prieten drag cu bune simtaminte
    Ce-ti va urma atent cararea ce ai deschis-o cu atata duiosie
    Hristos legand a noastre gânduri bune si doruri pe vecie….

    Cu multumiri ….suflete drag !

    1. Puterea de a înțelege setea cu care am fost lovita de alte suflete care au pretins ca ma vor ajuta mi-a pierit. Nu ma pot ridica, durerea provocata e prea mare… doare, înțelegi? Numai Dumnezeu îmi e alături, nicio alta făptură nu ma înțelege, nu mai am încredere în nimeni. Ard!

      1. Nici nu iti cer încredere si nici nu vreau suflete drag acest lucru. Si eu ard,dar de dragoste pentru Hristosul meu. De vrei sa te ajuti ,innoieste-ti rugaciunea zi de zi cu aceeaşi intensitate a durerii in suflet pe care ai simţit când cei dragi te-au dezamagit . Nu iti pune nădejdea in niciun om,pentru ca il vei pierde,dar prieten bun fii cu orisicine . Rugîndu-te astfel zi de zi ,ceas de ceas,clipă de clipa ,Dumnezeu te va reînnoi si vei invata scopul durerii pe pământ ,cu adevărat . Ce iti spun ,nu sunt basme,ci picături de har traite din al meu suflet,ce mi-au astamparat durerea. Nu spun din carti,ci din mine. Citeşte-ma cu atenţie si ma vei intelege ,dandu-mi dreptate in tot. Iar ajutorul pe care vreau sa ti-l dau e un gând bun dintr-o inimă calda ,imbalsamat de parfumul rugăciunii. Gândul e pentru toţi . Cu mult respect….iertare dacă am deranjat !

      2. Nu m-ai deranjat… cunosc puterea divina, știu prea bine din experienta ca Dumnezeu niciodată nu ma va lăsa prada prăpastiilor. O seara plăcută în continuare

      3. Durerea

        Eu… Durerea,sunt anii ce s-au aşezat în ritm greoi pe a ta măruntă frunte Sunt monotona clipă,ce gânditoare şi iute-a străbătut stătând Din frageda-ţi pruncie petrecută-n câmpie la bătrîneţea cea de munte Însingurată-n tăcerea cea amară de îndoielnic gând . Sunt vorbele-ncâlcite ale sfetnicului tău de suflet simţitor, Dure,dar reale foarte ,izbindu-te cu sensul lor în faţă Frământându-te în miez de noapte în mod stăruitor , Tremurând amarnic sub groaza lor meschină-n fapt de dimineaţă. Sunt mentorul supus ca să-ţi voiesc a-ţi desluşi în orice clipă Înţelesuri revelate-n profunzime din secunda aurie de întâmplări întâmplătoare , Amare consecinţe ce în veac vor dăinui de hotărâri luate-n pripă. Sau gingaşe rate-uri de oameni ce te-înconjoară în viaţa asta trecătoare. Te-as fi distrus din prima-mi temeinică încercare, Şi hâdei morţi solie,îndată fară preget, te-aş fi dus, Dacă fermecătoarea ta Nădejde ,fiindu-ţi divină alinare , N-ar fi venit la timp ,trimisă-n mare grabă de dulcele Iisus . Eu te-însoţesc în clipele de rugăciune de dor divin arzândă, De folosi-mă-vei povaţă. şi sensul meu de deznădejde cu drag de ea ,îl vei lipsi, Tovarăş înţelept cu ajutor nemăsurat în viaţa-ţi aşteptândă, Şi nu duşman de moarte ,cu drag mă vei numi. Hristos de-ţi va împărăţi pe tronul inimii etern , Iar tu,supus la a Sa voie,umil creştetul de ţi-l vei pleca încuviinţând Transforma-va-ndată în lumină lină întunericu-ţi din propiul tău infern, Izgonind poruncitor orice duh de neputinţă tremurând . Deci îndrăzneşte ,ia aminte suflet drag, trezindu-te la viaţă ! Demiurgul m-a trimis în fapt de seară , să-ţi fiu nimic mai mult decât povaţă ….. Ochii Căprui

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s