Publicat în Dana Pătraşcu

Plini de început


plec, să-mi depăn depărtarea
într-o altă încrengătură,
să realizez că zarea
a început cu-o picătură…

nu se va sfârşi cu mine,
nici nu tine-n rol de spin,
sigur este cel mai bine
să iubesc… şi… nu puţin.

vântul urlă-n miezul verii
ca şi când s-a-ndestulat
de tăcerile durerii
şi de dorul netrunchiat.

lacrimile curg, cu ploaia,
fără seamăn, peste noi
se produce vâlvătaia,
plini de dragoste şi… goi.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s