Publicat în Dana Pătraşcu

Ţi-am spus?


Ţi-am spus cumva că mi-a fost dor de tine?
Şi ce-ai răspuns? sau… nu m-ai auzit?
Nici luna n-am zărit-o dar, în fine…
mi-am urmat drumul şi m-am limpezit.
 .
Ţi-am spus că ploile nu vor a mă-nţelege,
că nici pe munte n-am să pot urca,
că-n viaţă mea… doar moartea face lege,
în rest…nimic nu poate bifurca.
 .
Ţi-am spus că dimineţile senine
se-ascund de mine printre nori şi ploi?
Ţi-am spus cumva că mi-a fost dor de tine?
Şi ce-ai răspuns? Că suntem amândoi?
 .
Ţi-am spus că te-am simţit călcând pe urmă?
Şi lacrimile îmi zdrobeai… oftând…
De dorul tău şi soarele îşi curmă
surâsul, şi ne-adoarme rând pe rând.
.
Azi am murit şi-am înviat o clipă
cu noaptea zămislind la subţiori,
din dorul tău mi-am împletit aripă
şi m-am născut murind de două ori.
 .
Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Un gând despre „Ţi-am spus?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s