Perfect


.
Am citit o carte
despre chipul perfect,
scrisă de un analfabet
care glăsuia
cuvinte fără sens,
fără miez,
fără ramuri şi
fără duh.
.
am citit-o numai aşa,
să dau paginile,
una câte una,
să le tocesc,
rotunjindu-i cifrele
care-i numerotau zilele
pe scoarţa copacului
din care fusese născută.
.
am citit-o numai
pentru că nimeni nu mai visa,
nimeni nu adormea cu o carte în mână,
nimeni nu mai rupea paginile unui roman
pentru a face cornete din hârtie bătrână.
.
toţi scriau cu palmele îngheţate
adunându-şi răsuflarea în căuşul lor
sperând că vor fi citiţi de orbi
şi înţeleşi de roboţi.
.
toţi visau că citesc
a goană nebună,
îndepărtând scoarţa de pe lacrimi,
desluşind adevăratul
chip perfecţionat de timp.

Reclame

Autor: opicaturadesuflet

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s