Publicat în Dana Pătraşcu

Prin fața orbilor


N-am să mai scriu că-mi este dor de tine
te-ai risipi silabisindu-mi slova
și mi-ai zdrobi pe culmile alpine
lacătul nopții, despletindu-i roba.
         .
N-am să-ți mai scriu, de tine-i scris discursul
ce-n mine curge, pentru-o dimineață
în care viața își urmează cursul
prin stânci  abrupte și sloiuri de gheață.
.
N-am să-ți mai scriu, am să te port de-a pururi,
inegalabilă, nemăsurată,
să-mi amintesc că ne-am născut să fluturi
prin fața orbilor, iubirea nestemată.
.

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

4 gânduri despre „Prin fața orbilor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s