Publicat în Dana Pătraşcu

sângerând fir cu fir


Sparge geamul, te rog,
și privește-n blestem,
fără cioburi zălog,
să m-auzi când te chem,
.
nu lăsa visul prins
între-acele făpturi
care nu m-au distins
printre dărâmături.
.
nu-mi e lumea de unt,
nu-mi e poftă de ceai,
nu mai știu cine sunt,
nu mai știi ce să-mi dai…
.
nu mai vreau să-mi oferi
cer pictat de poeți,
nici nu-i cazul să-mi ceri
cerceluși, epoleți…
.
nu mai vreau să visez
numai flori la zenit,
să mă încătușez
pentru ce n-am greșit.
.
nu-mi e dor să-nfloresc
de la cer la pământ,
să învăț să cerșesc
pentru cei ce nu sunt.
 .
mi-e lumina de orb,
într-o singură zi.
dintr-o pagină sorb
sensul clipelor vii,
.
mi-au pus lacăte-n gând
aripi smulse de nori,
m-am trezit alinând
stele frânte de zori.
.
cioburi multe lipsesc
din sălbaticul șir,
gleznele-mi desfrunzesc
sângerând fir cu fir.

 .

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s