Publicat în Dana Pătraşcu

E ziua mamei mele


Stropi din sufletul meu



E ziua mamei mele, nu-s singură pe lume,
Deşi prin clipe grele trec mereu, fără glume,
Făr-un zâmbet măcar, fără vreo alinare…
Viaţă cu gust amar, fără de loc sub soare…
Am auzind odată… cred că am şi citit:
„Ai mamă, ai şi tată? Eşti cel mai fericit!”
„Părinţii şi copiii nu ai cum să-ţi alegi”…
Chiar dacă pe-astă lume eşti sortit să culegi
Doar lacrimi şi suspine, necazuri cu lopata,
„Nu te baza pe nimeni, nu eşti fata lui tata!”
Asta mi-a fost lozinca, cu ea-n gând am crescut,
Am fost lovită veşnic, chiar de când m-am născut.
Ştiu, ştiu că nu-s pe lumea aceasta – unicat,
Nici n-am pretins vreodată, nici când m-am înecat
În lacrimi fără margini, în valuri de furtună…
Unicat pentru mine… este doar blânda Lună,
Doar Soarele pe cer şi Bunul Dumnezeu.
Nu-s „unică”, o ştiu, şi-am ştiut-o mereu,
Am fost bărbată-n viaţă, a…

Vezi articol original 342 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

2 gânduri despre „E ziua mamei mele

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s