Publicat în Dana Pătraşcu

Lacrimi risipite


Nimeni nu l-a ascultat,
înțeles, alinat,
deși în el
se zbăteau milioane de lacrimi,
în valuri.

În timp s-a topit,
limpezit, adunat și risipit,
sfâșiat în fâșii de curcubeu,
purtat și înghițit
mii de catarge,
milioane de suflete,
jocuri de-a vara
și de-a iarna aprigă,
tăceri încremenite
și furtuni interminabile.

Nimeni nu a reușit
să-l legene
cum doar el o făcea,
între maluri,
nimeni nu i-a sorbit visele…

Și nimeni nu a realizat
că el lăcrima
cu fire de nisip aurii
pe care noi le călcăm în picioare…

El nu lăcrima cu versuri.

 

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s