Publicat în Dana Pătraşcu

Fără tine


 

Cu tine totul e năprasnic,
Dar fără tine… e absurd.
Cu tine cerul pare pașnic
Și totuși bate vântul… surd.

Cu tine zorii sunt de gheață,
Seninul este plumburiu,
Cu tine mă trezesc la viaţă
Și lupt cu zmei fără să știu.

Cu tine soarele răsare
Când plouă fără de final,
Cu tine lacrima dispare
Și totul e fenomenal.

Cu tine noapte-i luminată
De glasul tău imaculat,
Cu tine lacrima-i spălată
De zâmbetul plin de păcat.

Cu tine totul este sfânt,
Și dragoste și mângâiere,
Cu tine modelez cuvânt,
Iar fără tine sunt tăcere.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s