Publicat în Dana Pătraşcu

Înviere


Iar am murit şi-am înviat o clipă
cu noaptea zămislind la subțiori,
din dorul tău mi-am împletit aripă
şi m-am născut murind de zeci de ori.

Azi am murit și-am înviat cu tine
punând pe taler clipele nebune,
m-ai îmbrăcat în adevăr, dar cine
mai recunoaște astăzi o minune?

Când am murit cu lacrima pe buze
și șoapta rătăcită între nori,
doar gura ta putea să mă acuze
să mă-mbrace din nisip în flori.

Dar am murit cu teama că iubirea
îmi va aduce munți imenși de dor,
că-mi va săpa în suflet răstignirea
și-mi va tăia aripile în zbor.

Azi am murit și-am înviat cu tine
ucisă de-o iubire fără grai,
mi-ai derulat clipele cristaline
și mi-ai turnat în lacrimi vis de mai.

Știu, am murit pe plaja împietrită
în lacrima din care m-am născut,
înțelegând că pot fi fericită
de nu voi folosi trecutul scut.

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s