Publicat în Dana Pătraşcu

Probabil că de mâine


De-ai știi ce greu îmi e să zbor spre lună,
Cum am făcut-o numai noi… cândva,
De-ai știi cum mă întorc, ca o nebună,
După un pas, fac doi în urma mea.
 *
De-ai știi… cum toți mă urcă sus pe creste,
Doar eu cobor, cu gândul că greșesc,
Că între noi n-a fost doar o poveste,
Ci-un munte de poeme… și zâmbesc…
*
Zâmbesc înlăcrimând această coală,
Probabil că de mâine voi muri,
Sau mă voi vindeca de a ta boală
Ce-o port aici, în locul inimii.

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s