Poate că…


Poate c-a venit timpul să-ţi pun stele
La poarta nopților ce ne-a desprins
Poate c-aţâţia ani printre zăbrele
Mi-ai hrănit sufletul, de dor aprins.

Poate c-a venit timpul să te-acopăr
Cu lespezi albe, să pășesc spre zori,
Să-mi caut aripi și să mă descopăr
La poarta timpului, printre ninsori.

Poate că este timpul să mă scutur
De șoapta și sărutul nopților suave,
Să mă îmbrac în lacrimă de flutur,
Să-ţi pun iubirea-ntre coperți concave.

Reclame

Autor: opicaturadesuflet

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s