Publicat în Dana Pătraşcu

Mă plec în fața ta, iubire


Mă plec în fața ta, iubire,
recunoscându-ți iscusința,
triumfătoare plăsmuire,
îți poți petrece biruința.

Ai reușit într-o secundă
privirea să ne-o rătăcești,
să ne-o aduni pe-aceeași undă
ca-n visele copilărești.

Mă plec în fața ta, iubire,
deși credeam că n-ai să vii
să-mi tulburi clipele-n neștire,
să-mi conjugi verbul ”a-ntregii”.

Nici timpul nu ne mai îndeamnă
să mai pășim pe-același drum,
ciorchinii acrii ne condamnă,
că suntem copți, iar ei sunt scrum.

Mă plec în fața ta, iubire,
cu stima bine-meritată,
deși credeam că-n amintire
te voi ascunde viața toată.

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s