Publicat în Dana Pătraşcu

Nebuni de dor


 

”- Să-mi scrii, iubirea mea, seninul
ce ţi-l aduc, mizând pe-o stea
ce recunoaște că destinul
nu-l scriem noi, ci dragostea.

Să-mi scrii duios, să nu-nţeleagă
nicicând oricare cititor,
doar noi, în lumea asta-ntreagă
pictăm în vers cuvântul dor.

Să-mi scrii, iubirea mea, pe ceaţă,
așa cum doar tu știi să scrii,
pe zori, în orice dimineață,
cu stele, verbul „a iubi”.

Să scoți din gheara nopților
cu versul tău catifelat,
mirajul sfânt al zorilor
din cerul nostru adorat.

Să-mi scrii, doar mie, pe vecie,
să-ţi fiu tot ceea ce-ai visat,
să ne scăldăm în poezie
și-n șoapta plină de păcat.

Să-mi scrii pe toate, câte-n lună
și-n stele vor să mă supun.
să mă iubești ca o nebună,
să te iubesc ca un nebun!”

”- Să-mi scrii, în versuri adorate
de toți cei ce le vor citi!”
mi-a șoptit muza mea-ntr-o noapte,
”- Să-mi scrii, iubita mea, să-mi scrii!”

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s