Publicat în Dana Pătraşcu

Doinesc


azi mi-a nins un biet mesteacăn
pe umeri, cu gălbenele
arse în doruri și jale,
pentru paginile mele.

mâine, când din stol de fluturi
se va asculta baladă,
pe al lacrimilor muguri
se va naște altă stradă.

sub călcâiele ce astăzi
au strivit galben sărut
se vor desfăta lăstarii
încropind alt început.

ning un vers împleticindu-mi
visele în palma stângă
ca o toamnă ce-și croiește
drum spre cer… doinind să plângă.

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s