Publicat în Dana Pătraşcu

Iubind orbește


Azi am atins cu palmele-amândouă
un vis pe care nu l-am mai visat,
am așezat o stea călcând pe rouă,
și am zburat spre viață, am zburat…

Am învins doar istoria și dorul,
trecutul l-am strivit sub stânci solide,
am reușit azi numai să-mi iau zborul,
de-acum doi la nimic nu se divide.

De-acum pe flăcări vom păși spre nouri,
vom devora iluziile toate,
vom naște curcubeul în carouri
chiar de va fi să-naintăm pe coate.

Un cer senin doar pentru noi se naște,
de-acum nimic pe lume nu ne-oprește,
stelele toate ne vor recunoaște,
noi ne iubim ca doi nebuni, orbește.

 

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s