Publicat în Dana Pătraşcu

Renaștere


Îmbracă-mi trupu-nfierbântat
Într-un sărut sublim,
Șoptește-mi că m-ai așteptat
Febril să ne iubim.

Topește-mă sub gura ta
Și-ngheaţă-mă la loc,
Să-ţi spun că nu te voi uita,
Să zbor cu-aripi de foc.

Ca un pârâu neliniștit
La pieptul tău să mor
Și să renasc necontenit
În versul plin de dor.

Să mă ridici, să mă cobori
Din stele pe pământ,
Să mă-nflorești, să mă adori
În adieri de vânt.

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s