Publicat în Dana Pătraşcu

Ocrotită de Dumnezeu


S-au scurs atâtea nopți și zile
de când  ți-ai croit un alt drum…,
sute, chiar mii și mii de mile
între noi doi… lacrimi și scrum.

Ieri lăcrimam privindu-ți chipul
fără de care nu respir,
ești tot mai trist, ești anotimpul
ce ruginește fir cu fir.

Tu erai zâmbet și splendoare,
tu erai șoapta mea din zori,
îmi dădeai viață și culoare…,
Te-ai rătăcit printre ninsori…

Noi eram versul din vitrină
de mii de suflete rostit,
acum, din ochii tăi, lumină
să scriu din nou, mi-ai dăruit.

Deși ești trist, cum niciodată
nu ai fi fost, la pieptul meu.
iubirea-n lacrimă înoată,
ocrotită de Dumnezeu.

Mâine când pragul vei păși
și voi cădea la pieptul tău
stelele toate vor sclipi
să-mi lumineze drumul greu.

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s