Publicat în Dana Pătraşcu

Doar iubind


Munți de-ntuneric,
scrum și zgură
de-aș aduna peste lumina
pe care o emană glasul tău,
nămeți de fum,
dor și durere
de-aș năpusti pe amintirea
ce nimeni nu ne-o poate lua…

Și tot am moșteni iubirea…
și tot ne-am dărui splendoarea,
și tot ne-am săruta secunda
clădită numai de noi doi.

Munți de durere și de lacrimi
de-am îndura,
pentru vecie,
vom izbuti să curgem viața,
vom reuși să punem zorii
acolo unde nimeni nu
i-a despletit vreodată.

Vom reuși să spunem lumii
că doar iubind
vom putea deveni

oameni.

 

 

 

 

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s