Publicat în Dana Pătraşcu

Zbor șoptit


De n-ai să poți ajunge-n timp util
iar noaptea peste ochii mei va pune
stele aprinse-n lacrimi de copil
și-n iarba crudă voi putea apune,
 *
De n-ai să poți interveni cât încă
mai aud pași grăbiți pe caldarâm,
cât mai am cerul rătăcit sub stâncă,
cât dorul n-am avut cum să-ți sfărâm…
 *
Cât încă mă mai arde disperarea
de-a te simți aici pentr-o secundă,
cât mai zâmbesc și lăcrimez ca marea,
uitată-n valuri calde, muribundă…
 *
De n-ai să poți, mă voi ruga, desigur,
de tot ceea ce-nseamnă Univers,
și-ți voi păstra în suflet, te asigur,
iubirea noastră, scrisă vers cu vers…
 *
De n-ai să poți veni, voi înțelege
că-n Carul Mare n-ai mai avut loc,
iar pe cel mic tu nu îl poți alege,
cât încă suntem lacrimă de foc.
*
Cât încă ne dansează gându-n stele,
la pieptul tău, cât încă mă visez,
și toate, toate lacrimile mele
se-aștern aici… nu am să-și reproșez.
 *
Am să te-aștept ca pe-o simplă dorință
care-a uitat să-și mai adune pașii,
să te sărut, să scap de suferință
și-apoi să zbor, șoptit, cu îngerașii.
 *

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

2 gânduri despre „Zbor șoptit

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s