Publicat în Dana Pătraşcu

Apariție nouă – Eternitatea într-o singură carte


Dragii mei cititori, deoarece cu ajutorul vostru am atins acest punct, trebuie să vă împărtășesc și imensa bucuria care mi-a fost dat să o trăiesc azi, cu lacrimi în ochi, citind cronica viitoarei mele cărți, așternută cu îndemânarea unui fin ceasornicar, care citindu-mi slova, a reușit să pătrundă în adâncul sufletului meu… adâncul picăturii de suflet din care adun versul care vă încântă pe mulți dintre voi.

Mulțumesc domnului Traian Chiricuță pentru culoarea și căldura în care mi-a îmbrăcat manuscrisul – ”Eternitatea într-o singură carte”, volum care mai așteaptă o singură aripă pentru a-și lua zborul spre tipar!

Mulțumesc pe această cale și domnișoarei Andra Duminică pentru realizarea coperții volumului de poezii!

”Eternitatea într-o singură carte”

După o constantă prezență în antologiile literare de prestigiu, astăzi Daniela Pătrașcu adaugă la zestrea sa lirică, lângă volumele de poezie ”Pe culmea norilor”, ”La capăt de curcubeu”, ”Dialectica Paradisului”, ”Cum gândește o furnică”, ”O Picătură de Suflet”, romanul ”Dreptul de a zâmbi” –  ”Eternitatea într-o singură carte”.
Poezia din acest volum e bogată, înaltă, și reface pe scurtătură, cu prudentă mânuire holograma unui destin definibil ca fragil prin expunerea constantă repetată la suferințe copleșitoare, suferințe care prin mulțimea lor matematică adâncesc coordonatele unui tărâm liric înduioșător prin diversitatea supliciilor psihice încasate, lucru lesne sesizabil la o lectură atentă de ochiul ager al inimilor cugetătoare. Tăceri neclintite asfințesc peste mătasea cuvintelor, iar melancolia de fecioară a literelor sare pe fereastra duhurilor legată de glezna împărtășaniei. Viața se sfărâmă în dansuri, în urlete, în frumos, ca apoi să fure din tinda zăvoaielor intensitatea și pulsul versurilor rostogolite cu ochii deschiși în afara anotimpurilor în lotci fluierând singurătatea.
Poemele Danielei Pătrașcu par săruturi de busuioc flămând ținute în robia singurătății stelei sale de unde intră peste lume curate, spălate de sofisticările care primejduiesc leneș, aspru, derizoriu creațiile multor confrați. Versurile stau în orga de fildeș a trăirilor cu privirile duse pe sub porțile de lemn încolăcit pe șoldul bisericilor de pâine ale cuvintelor. Din tristețea aerului cărunt al punctelor cardinale poeta aruncă lemne și flăcări pe frigul din jurul fricilor sale pârguindu-le ca-n grădina de insomnii a Raiului. De aceea pustiul poemelor Danielei Pătrașcu e sincer ca liturghia rostogolită de pe colinele sufletului în iatacul cu brațe de mir al scrisului.

Poeta locuiește de un timp în casa zilelor unui sfârșit care cântă. Iubiri fără noroc patrulează în colivii de piatră și arșiță. Bălării de viscole presară pe creștetul pământului melodii adormite ca timpul pe trenuri. Poeta adună cu sârg firimituri de miresme din glasul îngerilor să-și vindece secundele, apele, pulberea de necunoscutul la brațul căruia au plecat pentru totdeauna spre zarea amurgului definitiv ființe dragi în iubirea cărora, până odinioară își înmuia aripile și desena pe văzduhuri clinchetele unei fericiri voievodale.
Acum Daniela Pătrașcu umezește cuvintele în mierea spovedaniei albe a lacrimilor sale unde nu mai încap fățărniciile, dibăciile domestice, condiționările mioape prin care mulți creatori își primejduiesc aspirația la unicitate. Poeta e trufașă (sinceră), și înțelege să nu-și camufleze demersul liric aflat pe alocuri în rezonanță cu spiritul, îndeobște ironic al începuturilor unor creatori de rasă pură ca: Adrian Păunescu, Leonid Dimov, Mircea Dinescu, Ana Blandiana ori Angela Marinescu.
Apa senină a credinței spală cu duh ferestrele inimii Danielei Pătrașcu de mâlul cârtirilor lumești deschizând drumul spre harul de a trăi, croi și dărui oamenilor Eternitatea într-o singură carte.
Traian Chiricuță

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s