Publicat în Dana Pătraşcu

Nu plânge pentru ce-a zburat


Nu plânge după ce-ai pierdut,
e prea târziu, o clipă costă,
m-ai insultat când m-ai avut,
acum sunt doar o simplă fostă.

Zadarnic baţi din nou la poartă,
sunt ca o ceașcă de cafea
căruia tu i-ai smuls o toartă,
pretinzând că-i dai dragostea.

Sunt cartea ce nu mi-ai citit-o,
căruia i-ai distrus tiparul,
ai răsfoit-o… înrobit-o,
Și ferecat-o ca avarul.

O zi mă cauți cu privirea,
în alta mă azvârli, hulești,
apoi îmi implori fericirea,
deși tu nu știi să iubești.

Nu plânge, totul e pierdut,
n-am să mă-ntorc din pragul porții,
m-ai otrăvit când m-ai avut,
e prea târziu să dezgropi morții

 

Dedicată ”răposatului”. …

 

 

 

Anunțuri

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s