Am scris cândva


Scriam cândva ca un robot,
pe stele, lacrimi și pe Luna dezmierdată,
pe geana nopții strânsă-n chingi,
pe șoapte și pe strigăt și pe dor…

scriam cu gândurile strânse-n palme,
pe tremurul lăsat de stele-n cer,
cercuri născute, în fântâni, de Lună,
pe valul mărilor și pe destin…

Azi nu mai scriu pe nimeni, nu mai pot,
am scris cândva, cândva ca niciodată,
azi nu mai scriu, tăcerile-mi învingi,
de vrei să strig că am murit de dor .

Azi nu mai scriu, secundele-mi sunt calme,
am scris pe nori, lumină și pe ger,
am scris cândva, prea mult, ca o nebună…
Azi sunt robot… e timpul să și mor…