Ca un denunț


Mi-am adunat pe tâmplă noaptea
și m-am ascuns printre nămeți,
e mult mai dulce libertatea…
iubiți-mă, dacă puteți!

Iar dacă nu, nu-mi luați în seamă
nici pașii cruzi, nici depărtarea,
nu voi mai da lacrimi de mamă
niciunui sfânt ce stinge zarea.

Nu mai am cum să cred că gerul
acestei lumi va ațipi,
iar tâmpla mea va simți cerul
bătând în locul inimii.

M-am stins în lacrimile mele
râzând de tot ce m-a lovit
și am zburat mereu spre stele
c-un strop de suflet istovit.

E-așa de blândă iarna asta
încât n-am dreptul să renunț
la vraja ei, purtând năpasta
acestui drum ca un denunț.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s