Nu mă iubi


Nu mă iubi când vine noaptea
s-alerg prin vise ca prin cer,
nu mă iubi atunci când moartea
s-a costumat în grănicer.

Zadarnic astăzi juri pe viată,
pe moarte, și pe tot ce-a fost,
e deja patru dimineață,
e prea târziu și n-are rost…

Nu mă iubi când numai Luna
îmi poate lumina suspinul,
când mi-e destul sau mi-e totuna
de vei fi tu sau doar veninul.

Ți-am dat la șanse… o grămadă,
și mi-ai promis, și te-am iertat,
te-ai reîntors pe-aceeași stradă,
însă nimic n-ai rezolvat.

Nu mă iubi acum, când zorii
îmi bat în poarta fără glas,
când te confund cu trecătorii
și-ti urez simplu : „Bun rămas!”

E-adevărat c-ar fi fost bine
să mă-ntregești cum e normal,
dar nu mă pot lupta cu tine
să te opresc, ești doar un val.

Nu mă iubi și nu mai spune
că doar din vina mea greșești,
acum când Soarele apune,
e prea târziu să mă iubești.

Autor: opicaturadesuflet

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s