Se vor găsi, bineînțeles biserici
ce ne vor judeca pân' la final,
dar îi vom ignora pe-acei nemernici
ce se vor stinge încet pășind spre mal.
Se vor găsi la colțuri să șoptească,
probabil zeci și zeci de purități
ce n-au putut ca mine să pășească
prin viața plină doar de nedreptăți.
Se vor găsi, judecători de firmă
care de care mai emancipați,
ce ne vor acuza de-omor și crimă,
dar vom păși, firesc, nejudecați.
Se vor găsi miracole... o mie
și ziduri de beton se vor găsi,
dar ne vom fi eu ție și tu mie
iubirea care-n veci ne va-ntregi.
Și ce ne pasă nouă de-a lor gură?
De ce le pasă cât de mult zâmbim?
Pe-acest pământ tot mai ucis de ură,
noi ne-am iubit și încă ne iubim.
Stropi din Sufletul meu 