Publicat în Dana Pătraşcu

Drum fără bariere


Sunt noapte, uneori, deși nu-s genul,
când șoaptele încep a se-năspri, 
iar visul pleacă către zori cu trenul, 
fără să-ntreb unde se va opri. 

Sunt clipă grea nescrisă-n calendare 
când veșnicia joacă la barbut 
tot ce-a crezut că încă mă mai doare,
tot ce s-a irosit când m-am născut. 

Sunt vis de plumb din frageda-mi pruncie, 
când lacrimile mi s-au irosit, 
s-au transformat în veșnica simbrie, 
deși a noapte nu mi-a mirosit. 

Sunt primăvară blândă și senină 
atunci când totul picură firesc 
și îmi iau visele din rădăcină 
să le sărut, îmbrățișez și le iubesc. 

Ele să înflorească peste noapte 
și-n zori să-mi pună zâmbetul pe perne, 
să-mi dăruiască cele mai dulci șoapte 
născute din iubirile eterne. 

Să-mi împletesc din ele o năframă 
pe care să o port la piept mereu, 
să uit că ești, c-ai fost numai o dramă 
care m-a vrut, doar când nu mi-a fost greu. 

Să-mi împletesc drum fără bariere, 
așa cum Dumnezeu m-a îndemnat, 
s-am cer senin, fără gânduri mizere,
și să trăiesc demn și adevărat.

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s