La pieptul tău




Nu te-ntrista, nu m-am schimbat,
Sunt sufletul ce te-a iubit
Şi care mult te-a asteptat,
Topită în dor neştirbit.

Timpul nu a reuşit să spele,
Cu lacrimile lui fierbinţi
Şi nici cu razele de stele,
Iubirea, cu care m-alinţi.

Nu-ţi face griji, nu m-am schimbat,
Sunt tot aşa cum tu mă ştii,
Deşi, un veac am aşteptat,
De amintiri nu pot fugi.

Şi dacă te-ai întors acum,
La pieptul meu să te încălzesc,
Tu pentru mine eşti oricum
Omul pe care îl iubesc.

Nu contează unde ai fost,
Nu-mi povesti, n-am întrebat,
La pieptul tău am adăpost,
Iubeşte-mă, cum am visat!

Reclame

Nu am nimic când tu nu eşti


Nu am nimic, îmi este bine,
Deşi mi-e dor nespus de tine.
Nu am nimic, sunt doar tăcută,
Unii-ar putea spune că-s mută,

Totuşi ţi-aş spune cât aş vrea
Să te privesc, privirea ta,
Sărutul tău şi mângâierea
Mi-ar spulbera astăzi tăcerea,

Iar ochii tăi de m-ar privi
În orice clipă aş zâmbi,
Privirea ta năucitoare
Mi-ar readuce-n suflet soare.

Nu am nimic, mereu am spus,
Chiar de nu ţin privirea sus
În lacrimi ochii să-mi inund,
Nu am nimic, vreau să m-ascund

Numai la pieptul tău acum,
Nu am nimic, mă simt un drum
Părăsit de orice suflare
Îmi e dor de-a ta sărutare

Cum n-ai să-ţi poţi imagina
Eu n-am nimic, doar inima
A strâns în ea atâta dor,
Tu îmi dai aripi de condor,

Doar lângă tine-ntreagă sunt,
Eşti tot ce am pe-acest pământ
Lumea-ntreagă mi-o dăruieşti,
Dar n-am nimic, când tu nu eşti.

Vis de Mai


Vis de Mai plin de splendoare și miros de iasomie,
Vis de Mai, salcâm și stele, toate mi se-întâmplă mie,
Vis de Mai în noaptea clară înţesată-n mângâieri,
Vis de Mai, dulce ispită, topită lin în plăceri …
Vis de Mai, vis nevisat, ci trăit intens de noi,
Doi oameni îndrăgostiți care-au fost odată sloi.
S-au văzut și ca-n povești , totu-n jur s-a luminat
Vis de Mai, trăit aievea, ne iubim, nu am visat.

Privind spre cer


Privesc spre cer, zăresc pământul,
Drumul din nou s-a bifurcat,
M-a adiat pe frunte vântul,
De-un nor veșted m-am agățat
Ca un paianjen fără plasă,
Ca un gândac fără cartof,
N-am loc sub cer, n-am loc în casă,
Nu vreau să-mi fac loc sub pantof.
Miriapodul m-a atras
Sperând că se va înfrupta
Din seva mea doar într-un ceas
Ne mai crezând că pot lupta
Cu bătăturile lui vechi,
Cu step-ul lui prea sacadat
Ce mă pătrunde prin urechi,
Ceru-i senin, s-a luminat
Împletind norii-într-un taifun,
Valul durerii-a estompat,
Pe-un colț de stea dorul nebun
A curs, a curs și s-a uscat.

Privesc pământul și zăresc
O stea-n căușul palmei mele,
Cu dragoste o învelesc,
Sunt un paianjen prins de stele
Cu-n fir subțire, obsedată
După iubire, doar iubire,
Dar nu cea moartă, cea curată,
Din palme-mi cresc mai multe fire,
De alte stele-am să m-agăț
Mă voi plimba cu Carul mare
Și Carul mic să mă răsfăț
De la Luceafăr pân-la Soare.

Nici in alta viata


Am sufletul gol și plin doar de durere,
Mă cufund în ceaţă și inima-mi piere,
Am sufletul plin, dar gol de lumină,
Doar fiindcă exist și plâng în surdină,
Renasc înspre seară doar fiindcă-s silită,
Însă nici o clipă nu-s adăpostită
Și-atunci mă strecor prin geruri și foc
Să pot răscoli un dram de noroc,
Încerc să-l sădesc, să-l alint un pic
În zadar implor, nu iese nimic…
În zori mă trezesc căutând spre rouă
Dar inima-mi plânge rupându-se-n două.
Nu cer îndurare, nu cerșesc nimic,
Vreau doar să dispar după ce-am să zic
Doar ceea ce simt și nimic mai mult,
Nu vreau să jignesc , nu vreau să insult,
Vreau lacrima mea în nor s-o transform
Și numai cu ea somn lin să adorm,
S-adorm pe vecie, să nu mă trezesc
Nici în altă viaţă, să nu vă rănesc
Cu-a mea insistență de-a vă deranja
Să nu vă lovească nici privirea mea,
Nici umbra măcar, nici a mea suflare,
Vreau să mă topesc ca o lumânare .

Aş vrea să opresc timpul



Aş vrea să opresc timpul, să nu te rătăcesc
Printre nămeți de clipe și vise arzătoare,
Aş vrea în noaptea asta totul să-ți dăruiesc,
Să mă transform de-a pururi în pată de culoare.


A doua noapte zboară de parcă n-ar fi fost,
A doua noapte lasă un urmă primăvară,
Sufletul îmi plutește simțind un adăpost,
Se întâmplă, s-a întâmplat, un voal mă înconjoară.


Nu știu ce poate fi, dar totu-i inedit,
La pieptul tău fierbinte, m-aş cuibări pe loc
Nu cred că se întâmplă, pășesc spre infinit,
Deja s-a întâmplat şi nu-i un simplu joc.


Fiorul mă pătrunde, din răsputeri încerc
Să nu dau curs visării, totuși m-am rătăcit
Prin zori de mângâiere, timpul se-nvârte-n cerc,
Nu l-am putut opri, dar zorii s-au ivit.