Nu mă iubi!




Nu mă iubi pentru ce-am fost
Nici pentru ce-aş putea să fiu,
Nu am iubire contra cost,
Nici suflet gol sub pardesiu.

Nu mă iubi pentru-o secundă,
Nu are rost să te consumi,
Nu am nicio lună rotundă
Să dau în schimbu-acestei lumi.

Nu mă iubi pentru o clipă,
Pentru nimic în lume n-am
Să dau iubire în risipă
În schimbul orişicărui gram.

Nu mă iubi pentru suspine,
Mâine pot râde în exces,
De vrei, iubeşte-mă, mai bine
Cum sunt, fără vreun interes.

Nu mă iubi doar din cuvinte,
Te voi simţi, şi-ar fi păcat
Să păşesc singură înainte
În timp ce te-ai împiedicat.

Nu vreau să devin fortăreaţă,
Nu vreau să suferi nicio zi,
Iubeşte-mă pentru o viaţă
Iar eu, pe veci te voi iubi!

Valuri de iubire



Am spălat în stropi de rouă
Umbrele nopţii trecute
Cu palmele amândouă,
Am iertat stele căzute
În prăpastia uitării,
Dintr-un cer înlăcrimat
Şi-am lăsat îngerul mării,
În iubire costumat
Să mă poarte peste clipe
Cu aripa lui suavă,
Liniştea să se-nfiripe
Devenind iubirii, sclavă.

Mi-am impus în geana nopţii
Să deschid braţul rănit,
Să-i rostesc adio, morţii,
Iubind fără de sfârşit.
Fir de vis să fac din soartă
Împletind clipe sublime,
Alungând noaptea din poartă,
Să-ţi dau viaţa-n întregime.
Peste culmile alpine
Să zburăm din zori în zori
Până-n veacul care vine,
Rătăciţi în lan în flori.

Surioare de luceferi
Şi fraţi de stele polare,
Păşind alături de greieri,
Să ne cânte la chitare.
Triluri tandre de iubire
Sufletul să ne-ncălzească
Pentru-a noastră mântuire
Şi pace dumnezeiască.
În cer îngerii să zburde
Pe pestriţul curcubeu,
Încredere să ne-acorde
Ca să ne iubim mereu.

Navigând în barca vieţii
Pe oceane de iubire
Să-necăm umbra tristeţii
În noian de fericire.
Iar, de leneşe meduze
Vor acosta lângă maluri,
Printre clipele confuze,
Îţi voi da iubire-n valuri.
Să pecetluim prin vreme
Cerul cu raze de soare,
Să uităm a ne mai teme
De doruri mistuitoare.

Îmblânzirea



Din grădină mea cu vise,
Trandafirul s-a trezit,
Petalele-i erau scrise,
Versul era îmblânzit,
Totul strălucea în soare,
Ca-ntr-o lume fermecată.
Pe o rază de splendoare,
Visam pentru prima dat
ă.

Am alungat ultim spin,
A rămas numai candoarea
Crenguţelor de măslin,
Clipele nemărginite
Înmiresmând toată marea
De cuvinte nerostite.

Am plutit iscălind norii,
Am zburat pe-aripi de stele
Şi-n pofida disperării,
Cerul plin de acuarele
A repictat curcubeul
Într-o clipă, doar atât,
Mi-ai redescoperit eul
Şi-al petalelor sărut.

Perlele speranţei


Dimineaţa se răstoarnă peste seara ondulată,
Stelele se frâng şi ele, rătăcite-n zori senini,
Ne luăm dragostea de mână, pe suflete creionată
Şi-o hrănim cu sărutarea petalelor de măslini,
Definim iubirea-n pagini, îndemnaţi de-al vieţii ţel,
Picurând frânturi din Soare alinăm crudul apus,
Transformând în sărbătoare liniştea din carneţel,
Îmbibată cu splendoarea prinsă-n zborul nesupus.
Ne-mbrăcăm în calde vise, răscolind stropi de nectar,
Din izvorul nemuririi insuflăm lumii iubire
Mărturisim vers pe clipe, înşirate-n calendar
Precum perlele speranţei strălucind printre safire.

Clipe-n cascadă


Te crezi aşa puternic…, aşa sigur pe tine,
Dar te-ascunzi după nouri şi dai cu stropi în mine,
Crezând, c-al tău mister nu am cum să dezleg…
Îţi dau clipe-n cascadă, nu mă grăbesc s-aleg,
Îţi dăruiesc surâsul, cu el să te răsfeţi,
Îţi dăruiesc cuvântul, iubirea s-o înveţi
Printre vorbele calde, sau seci în conţinut.
S-alergi în disperare, dar n-am să-ţi dau mai mult!
Rămâi în a ta lume, nu vreau să înfloreşti
Pe-aleea mea de gheaţă, n-ai timp să mă iubeşti!
Rămâi sigur pe tine, nu te uita-napoi!
Uită ce-a existat, n-a rămas între noi
Decât o umbră falsă, lipită strâns de mine,
Te-aşez pe un fotoliu, să-ţi fie cald şi bine,
Să te iubesc la fel, să-ţi dăruiesc cuvinte
Aşa cum ştiu doar eu, şi de-acum înainte…

De-aş şti


De-aş şti că nu ţi-am fost povară
În clipele când suspinai,
Mi-aş pune viaţa-n călimară
Şi ţi-aş şopti: te rog, mai stai!
.
De-aş şti că n-am fost suferinţă
În clipele cele mai bune
Te-aş caută cu-a mea credinţă
Să-ţi dau doar ce-i mai sfânt pe lume.
.
De-aş şti că n-ai avut răgazul
Sufletul de-ajuns să-mi cunoşti
Acum aş întoarce obrazul
Neîncetat să mă loveşti.
.
De-aş şti că-n noaptea fără vise
Prea ieftin teatru n-ai jucat
Aş sta ascunsă în culise
Şi-aş lăcrima neîncetat.
.
De-aş şti, iubitul meu, c-ai fost
Sincer, cum nu ai fost nicicând
Aş rătăci fără de rost
Prin viaţă, doar cu tine-n gând.
.
De-aş şti că n-am fost umplutură
În clipele când suspinai,
Ţi-aş dărui pe veci căldură,
Şoptindu-ţi cald: te rog, mai stai!

Clădeşti înalt


Clădeşti înalte ziduri…,
Pe schele am urcat,
În palme-am făcut riduri,
Nu pe suflet furat,
Mă-ndepărtezi de mine,
Te uit…, când voi pieri
Şi-mi va fi dor de tine
Numai cât voi trăi.
Rostogoleşti la vale
Vitala mea licoare,
Te smulgi din a mea cale
Iar eu rămân datoare,
Să te aştept în lacrimi,
Să te aştept râzând,
Să nu fim două inimi
Ci doar un singur gând.

Clădeşti înalte vise
În nopţile târzii,
În clipe interzise
Eu te aştept să vi
Să m-aduni de pe câmpuri
Cu picături de verde,
Să mă săruţi pe muguri
Chiar dacă mă voi pierde,
Rostogolită-n valuri
Din marea de iubire,
Mă voi urca pe dealuri
Scăldată în uimire…
Am întâlnit aievea
Ce nimeni n-a palpat,
Dumnezeu şi iubirea,
Exist cu-adevărat.