De dor



Mi-aș vopsi ușa la intrare,
Un preș soios aș pune-n față,
Să par, în lumea asta mare,
Un suflet sterp cuprins de gheață.

Mi-aş pune draperii lugubre,
Pereții toți i-aş zugrăvi
Cu ghiare lungi, zdrențe și umbre,
Suspinul să-l pot isprăvi.

Mi-aş pune solzi ciudați de fiară
Şi coarne de distrugător
Să-ţi spun, când vei veni diseară,
Că nu am suferit de dor.

Dar ochii tăi în prag de seară
Îmi ard dorințe nefirești,
Sufletul cald din stropi de ceară
Așteaptă mereu să-l privești.

Oricât coșmar aş investi,
Sub ochii tăi gerul se curmă.
Pe bratul tău aș povesti
Tot dorul, în cele din urmă.

Reclame

Din ceşcuţele tristeţii



Abur de cafea filtrată
Îndulcită cu-ochii-ţi verzi
Cu iubire parfumată,
Te-a trimis să mă dezmierzi…
Aroma iubirii noastre,
Picurând din ochi de stea,
Peste florile din glastre
Sufletul îmi răscolea
Pe alei de rouă plânse,
Printre fluturi şi petale
Dorinţele noastre-ascunse
Mi-au redat braţele tale.
Răpită dintre suspine,
Amestec cafeaua-n nor
O filtrez cu lacrimi fine
Născute din al tău dor,
Înlătur trecutu-n haos,
Pe alei necunoscute
Sufletul blând ţi-e adaos
Al iubirii nevăzute,
Reale, fără hotar,
Curgând din ibricul vieţii,
Îndulcind gustul amar
Din ceşcuţele tristeţii.