De dor



Mi-aș vopsi ușa la intrare,
Un preș soios aș pune-n față,
Să par, în lumea asta mare,
Un suflet sterp cuprins de gheață.

Mi-aş pune draperii lugubre,
Pereții toți i-aş zugrăvi
Cu ghiare lungi, zdrențe și umbre,
Suspinul să-l pot isprăvi.

Mi-aş pune solzi ciudați de fiară
Şi coarne de distrugător
Să-ţi spun, când vei veni diseară,
Că nu am suferit de dor.

Dar ochii tăi în prag de seară
Îmi ard dorințe nefirești,
Sufletul cald din stropi de ceară
Așteaptă mereu să-l privești.

Oricât coșmar aş investi,
Sub ochii tăi gerul se curmă.
Pe bratul tău aș povesti
Tot dorul, în cele din urmă.

Din ceşcuţele tristeţii



Abur de cafea filtrată
Îndulcită cu-ochii-ţi verzi
Cu iubire parfumată,
Te-a trimis să mă dezmierzi…
Aroma iubirii noastre,
Picurând din ochi de stea,
Peste florile din glastre
Sufletul îmi răscolea
Pe alei de rouă plânse,
Printre fluturi şi petale
Dorinţele noastre-ascunse
Mi-au redat braţele tale.
Răpită dintre suspine,
Amestec cafeaua-n nor
O filtrez cu lacrimi fine
Născute din al tău dor,
Înlătur trecutu-n haos,
Pe alei necunoscute
Sufletul blând ţi-e adaos
Al iubirii nevăzute,
Reale, fără hotar,
Curgând din ibricul vieţii,
Îndulcind gustul amar
Din ceşcuţele tristeţii.