Publicat în Dana Pătraşcu

Fara lalele






Cândva credeam că noaptea-n care
mă afundam zi după zi,
te va înveșmânta-n uitare
și doar din file-mi vei zâmbi.

Credeam că totuși a mea viață 
e una simplă ca oricare,
că-mi este scris să urc prin ceață,
să m-odihnesc numai când doare.

Născut din lacrimile mele
pierdute-n zeci de ani de chin,
ai revenit... fără lalele
să-mi împlinești acest destin.

Nu pot să cred, să râd, să zbor,
nu pot să te ating, de teamă,
nu mi-a fost doar enorm de dor,
nu mai știam nici cum mă cheamă.

Născut din versul meu de-o șchioapă,
păstrat în timp ca un trofeu,
trecut prin flăcări vii și apă,
ai revenit, iubitul meu.

Poate c-așa e scris în stele
sau poate-așa am fost sortiți,
să ne luptăm cu clipe grele,
dar să zburăm nedespărțiți.








Publicat în Dana Pătraşcu

cerșind o dimineață


La ora când
se ceartă luna cu stelele,
să nu-i mai fure argintul roz,
strivesc minciuna
viscolind aprig prin pădure
șoapte fierbinti de catifea.

La ora când
îmi cauți visul
pe paginile ruginite,
să înflorească,
îmi scuturi soarele de raze
și de mândria lui cerească.

La ora când
te strig sălbatic
izbind tăcerea de pereți,
îmi aduci
luna la picioare
în ciuda crudei dimineți.

La orele acelea,
toate,
din măruntaiele cerești,
renasc,
cerșind o dimineață
în care tu mă întregești.

Publicat în Dana Pătraşcu

Am…


mers înainte
oricât de înalt mi-a fost muntele
aruncat înaintea mea,
oricât de mari au fost stropii
ploilor reci,
oricât de albe
au fost cearceafurile,
scrobite cu dinții fiarelor,

am
ridicat ochii și-am pășit
deplin încrezătoare,
am adus zâmbetul înapoi
pierdut în largul mărilor
am răscolit în peștera
nedreptăților
și-am ascuns durerea
în adâncuri.

am
asistat la tot ceea ce visam,
la tot ceea ce atingeam,
la tot ce mă ținea pe loc
și încerca să mă amăgească.

am
ceea ce mulți își doresc
și nu vor putea avea niciodată
oricât de multe moșteniri au primit,
oricât de multe drumuri au bătut,
nu vor atinge niciodată speranțe mele
cu lacrimile.

am
convocat norii
la ședință
și-am adunat lacrimile cerului
în palmele implorând iertare,
am deslușit veșmintele clipelor neînțelese
și-am șoptit AMIN adunându-mi degetele
a avuție.

am
un Tată, un fiu și un Duh Sfânt
care-mi vor ști mereu durerea.

Publicat în Dana Pătraşcu

Înveșmântată-n sărutări


Răsfir clipele-n palmă
încercând să înțeleg totul,
iert pentru liniștea nopților mele
catifelele spinoase,
hrănesc cu zâmbete înlăcrimate,
smulse dintre bătăile inimii
cu freamătul versului meu
lunecând printre stânci
vopsite în culori palide
să n-am vreme a mă plânge
de flăcările stropite de ea
cu petrol.

Ard învolburată-n serile de taină
irosindu-mi clipele așteptărilor
înșirate pe ață
ca o primăvară pusă să-și lepede petalele
din dor de fructe.

Plâng alinată de amintirile noastre,
dorm legănată de visele tale,
înmulțesc vinul  cu încă un strop
din sufletul meu
și surâd chemându-te încă odată,
la infinit.

De acum înainte
te voi păstra în lacrimă,
să-mi mângâi retina
seară de seară,
să-mi adaugi vise fierbinți
noapte de noapte,
înveșmântându-mă  în sărutări.

Publicat în Dana Pătraşcu

Iremediabil


Când eram copil alergam
cu genunchii sfâșiați de pietriș,
ierburi, vise și
razele soarelui pe creștetul capului.

Îmi curgeau gândurile
din buzunarele găurite
în colțuri de cer.

Când eram copil
lacrimile-mi miroseau a lună
și nopțile-mi cântau a stele,
șoapta-mi dezmembra labirintul
construit pe secundele viselor
irealizabile.

Acum, când pletele-mi curg
printre versuri,
lacrimile-mi seceră chipul,
lespezile-mi răstoarnă apusul
cu susul în jos,

Crengile toamnelor
îmi întemnițează trupul,
culorile nopților devin tot mai sărace.

Cu pieptul împietrit de tine,
printre nămeți ce nu mai prididesc
să-și despletească noaptea cu cruzime
pășesc alene fără să clipesc.

Sufletul, hărăzit ție
îmi zbiară ca o fiară
și te așteaptă luptând cu demonii
ce nu-mi dau pace,

Își sfâșie pieptul,
întrebă inima
de ce nu mai sunt copil,
să nu te cunosc,
să nu contezi mai mult decât
toți la un loc.

Acum nici măcar nu te strig
pentru că m-auzi
oricum
iremediabil labirintul
brațelor tale mă hrănesc
colorându-mi viața.