Zadarnic cauţi umbre


 
 
 
Va trebui să zbier, să strig cu frenezie,
Să mituiesc trompeta sau tobele stridente?
Dar eu nu ştiu s-o fac, eu aştern poezie
Sau doar gânduri mărunte, zic eu, adiacente.

Ce-ar trebui să fac să-mi înţelegi amarul,
Ce-ar trebui să scriu ca să mă poţi citi?
Sunt doar un strop de suflet ce spulberă coşmarul,
N-am stânci otrăvitoare în dreptul inimii.

Încerc să-ţi aflu scopul, să-ţi dau masca deoparte,
Să-ţi pun în palme totul, aşa cum e de fapt,
Dar mă loveşti întruna, cu laude deşarte
Şi nu cred în fantasma unui tablou inapt.

De vei pleca, ştiu sigur că-n zori te vei întoarce
Să-mi răscoleşti tăcerea aşa cum faci de fel
Când roua dimineţii o lacrimă îşi stoarce
Din iarba primăverii în al meu sufleţel.

Zadarnic cauţi umbre, s-au dus de-o veşnicie,
Nu le mai iau în seamă de când s-au dezmembrat,
Ignor a lor culoare, albastru-i pe hârtie,
În versul meu răsună ce s-a concretizat.

 
 
 
 
 
 
 
Reclame

Suflete neconturate


Nu-mi plac cei ce trag cortină
Peste sufletul mizer,
Iubesc doar floarea divină
Ca pe soarele din cer.
.
Nu-mi plac minţile bolnave
Ce m-atacă neîncetat,
Lespezile reci, concave
Ce vor s-atragă-n păcat.

Nu-mi plac cei ce-atacă noaptea
Pe la colţuri, fără teamă
Că-şi pot pierde-abilitatea
De-a uita şi cum îi cheamă.

Nu-mi plac cei ce-şi pun pe frunte
Laurii altor minuni,
Prin spate vor să mă-nfrunte
Cu gesturi de căpcăuni.

Nu-mi plac cei ce mă pătează
Cu-ntunericul din ei,
Sufletul meu sângerează
Într-o lume de mişei.

Îmi plac norii mei albaştrii,
Cerul neumbrit şi pur,
Razele blânzilor aştri,
Sufletele cu contur.

Le-am răspuns că te iubesc!


M-au întrebat așa într-o doară,
Mulţi anonimi sau cunoscuți,
De ce te port ca pe-o comoară,
Ce-aș face, de-ar fi să mă uiți?!?
.
M-au întrebat minți curioase,
Ce nu mă știu, cum mă știi tu,
Dacă în nopțile geroase
Nu arde-n mine sufletu’?!?

M-au întrebat multe guri rele,
De ce în versuri te slăvesc
Și-n toate paginile mele
Repet mereu că te iubesc?!?

M-au întrebat, ce pun în gânduri,
Cu ce licoare le hrănesc,
M-au citit unii printre rânduri,
Eu le-am răspuns că te iubesc!

M-au întrebat, de ce mă laud
Cu-a mea iubire uimitoare
Și-orice cuvânt, de-al tău, aplaud
De parcă-ai fi rază de soare?!?

M-au întrebat, mulţi cititori,
Cum fac, de nu mă plictisesc
Să-mi aștern dorul în culori?!?
Eu le-am răspuns că te iubesc!

Anonimului


Privește-mă cu ochii minţii,
Nu-njura pe sub ochelari,
Să alungi demonii și sfinții
Sub lespezile cele mari.
Citește-mă doar printre rânduri
De nu-nțelegi ce-am vrut să spun,
Nu mă împovăra cu gânduri
Pătate de orice săpun.

Privește-mă în zorii zilei
Când soarele își scadă faţa,
Nu-mi întina liniștea filei
Cu gerul care sparge gheaţa.

Citește-mă cu îndemânarea
Unui romantic visător
Ce-a transformat în lacrimi marea,
Purtat de ultimul vapor.

Scufundă-mă-n sinceritate
De vrei să îți vorbesc deschis,
Fără metafore sărate
Uitând de fapt ce-aveam de zis.

Nu mă lovi cu-anonimate,
Nici nu mă lăuda prea mult
Chiar dac-ai cumpărat dreptate
Din târg, nu vreau să te ascult.