Perfect


.
Am citit o carte
despre chipul perfect,
scrisă de un analfabet
care glăsuia
cuvinte fără sens,
fără miez,
fără ramuri şi
fără duh.
.
am citit-o numai aşa,
să dau paginile,
una câte una,
să le tocesc,
rotunjindu-i cifrele
care-i numerotau zilele
pe scoarţa copacului
din care fusese născută.
.
am citit-o numai
pentru că nimeni nu mai visa,
nimeni nu adormea cu o carte în mână,
nimeni nu mai rupea paginile unui roman
pentru a face cornete din hârtie bătrână.
.
toţi scriau cu palmele îngheţate
adunându-şi răsuflarea în căuşul lor
sperând că vor fi citiţi de orbi
şi înţeleşi de roboţi.
.
toţi visau că citesc
a goană nebună,
îndepărtând scoarţa de pe lacrimi,
desluşind adevăratul
chip perfecţionat de timp.

Reclame

şaizeci de clipe


şaizeci de stele într-o geană,
şaizeci de fire de nisip
pe care să le pui pe rană
sau să le sorbi când vreau să ţip.
.
să nu-mi aduci aminte iară
că te-alungam din când în când,
dar te păstram în plină vară
să-mi picuri lacrimile-n gând.
.
şaizeci de file într-o dilemă
din care vei hrăni apusul,
când sub aceeaşi diademă
îţi voi planta, firesc, surâsul.
.
să nu-mi propui desăvârşire
îngenunchiată-n dorul tău,
şaizeci de clipe de iubire
ţi-am împletit, iubitul meu.
.
şaizeci de vise împreunate
pe geana paginilor reci
te vor desprinde dintr-o noapte
din care n-ai ştiut să pleci.

Ca la carte


 
 
Dintr-o parte-n altă parte
totul merge ca la carte,
lespezi reci căzând deşarte,
lacrima ce ne desparte.

Zeci de vise nevisate
se întrec în aţipire,
totul merge ca la carte…,
dragoste fără iubire.

Ieri se desluşea ţărâna
azvârlită peste ape,
astăzi dorm întinzând mâna,
viselor nesfărâmate.

Milioane de cuvinte
se aşează  rând pe rând,
locuind la mine-n minte
mă vânezi cutreierând.

Dintr-o parte-n altă parte
totul curge ca şi uns,
cupa timpului împarte
stelele-n vis nepătruns.

Aripi large umple cerul
desenând zboruri ciudate,
în oglinzi revăd misterul
filelor smulse din carte.

Nicio boare nu aduce
o secundă de uitare,
în oglinzi să se usuce
verzi coperţi nepieritoare.

 
 

Îţi mulţumesc!


O altă zi s-a derulat
Cu bune şi cu rele,
Cu lacrimile m-am scăldat
Să-mi spăl clipele grele.
.
O carte-am început în zori,
M-am regăsit în ea,
Simţeam cum mă cuprind fiori…
Doamne, ce viaţă grea!!!
.
Ce multe lacrimi, câtă jale,
Imensă suferinţă!!!
Dumnezeu mi-a adus-o-n cale
Pentru-a mea biruinţă.
.
Capitole de nedreptate,
Dureri cât pentru-o mie
De vieţi întregi, păşind spre moarte
Şi viaţa ce-o să vie.
.
Obrajii mi-am scăldat din nou
Cum fac de obicei,
Probabil sunt doar un ecou
Rămas în urma ei.
.
Mai pot încă să mă ridic,
Să dăruiesc iertarea,
S-o pot primi s-apoi să-mi zic:
Mi-am găsit alinarea!
.
Aş vrea să-i mulţumesc cumva
Că mi-a-mpărţit secretul,
Nu-i de ajuns lacrima mea,
Eu… învăţ alfabetul.
.
Eu printre slove lenevesc
În lacrima de-o viaţă,
De-abia încep să gânguresc
Luptându-mă prin ceaţă.
.
Pe-aleea ei am păşit eu
Sau ea pe-aleea mea…?!?
Aşa vrea Bunul Dumnezeu
Să-mi deschid inima.
.
În miez de noapte-am aşternut
Aceste rânduri, tristă,
Să-i mulţumesc, am priceput,
Miracolul există.
.
Ştiam că Dumnezeu m-ajută
Mereu e lângă mine,
Am înţeles c-am fost născută
Să te citesc pe tine.
.
Să-ţi mulţumesc c-ai suferit
Şi ai mers mai departe,
Chiar dacă viaţa te-a lovit,
.Mulţumesc pentru carte!!!
.

Nu ştiu cine-ţi ciripeşte


Eu de când mă ştiu pe lume
N-am putut a mă încrede
În gogoşi prăjite-n spume,
Cu-aromă de ce se vede…

N-am crezut în vrăjitoare,
Plătite sau neplătite…,
Eu plâng numai când mă doare,
Nu când îmi aduc aminte.

De-mi priveşti chipul, eşti sigur,
N-au rost întrebări ciudate…,
Îmi place să mă asigur
Şi să dau stabilitate.

Mi s-a spus că sunt o carte,
Că sunt proastă şi deschisă
Însă, am mers mai departe
Şi nu m-am lăsat învinsă.

Dar, când lacrima-mi dansează
Scăldându-mi ochii fierbinţi,
Misterul ce mă şochează
Este că, mereu mă simţi.

Nu ştiu cine-ţi ciripeşte,
Ghicitoare, turturele…?!?
Sau sufletul tău iubeşte
Chiar şi lacrimile mele?!?

Ele-s cele ce te-anunţă
Şi-oricât de departe-ai fii,
Într-o clipă mă denunţă
Sau doar tu mă poţi ghici?

Între noi


Mi-am luat gândul de la tine
Numai pentru o secundă
Şi-am urcat pe culmi alpine
Să zăresc lumea mai blândă.

 

Mi-am luat ochii de pe tine
Pentru-o clipă şi ceva
Să văd dacă-mi aparţine
Zorii care vor urma.

Mi-aş fi luat inima-n palme
Şi sufletu-n buzunar,
Dar în nopţile prea calme
Timpul trece în zadar.

Chiar am încercat odată
Să desluşesc un alt drum,
Însă noaptea zbuciumată
M-a lovit cu-n nor de scrum.

Altă dată m-a cuprins
Dor de ochii tăi cei verzi,
Iar iubirea a învins
Şi-ai venit să mă revezi.

Mi-aş lua inima-n piept
Şi-aş zbura-ntr-o altă vară,
Dar mai bine te aştept
Să-mi pui slove-n călimară.

Mi-aş lua inima înapoi,
Uneori, când dorul zbiară,
Dar mi-e teamă că-ntre noi
Nu-i doar o poezioară.

Vise așternute


La colţ de vis, pe-o stradă veche,
Un scârțâit pițigăiat,
De ușă fără nicio veghe,
Lângă un anticariat,
Din balamale, lent, țâșnea.

Un trecător, venit în grabă
Să cumpere un vers din carte,
Ce nu-l găsise pe tarabă,
A azvârlit ușa-ntr-o parte,
Sub iarna care se-așternea.

Un lacăt, ruginit, lovește
În ritm demonic, sacadat,
Pulsul librarului pornește
Mai iute și mai concentrat,
Dar nimeni nu-l mai auzea.

Din perna cerului, imensă
Cad fulgi de nea fără oprire,
Iar versul, fără recompensă,
A amorțit în amintire,
De dorul celui ce-l citea.

Pe străzi luminile sunt moarte,
Nici ușa nu se mai deschide,
Visele se aștern în carte
Dar numai Dumnezeu decide
Ce s-a băut în cafenea.

La colţ de vis, strada-i pustie,
Liniștea în nămeți se-așterne,
E ger, dar cine să mai știe
Dacă din stele sau lanterne
Lovește astăzi dragostea.