Incredibila uitare


 

 

 

 

Incredibil cum apare,
Primăvara cu-o căpşună!
Păsările migratoare
Revin, ca în vremea bună.

Neîncrederea mocneşte
Ca apa otrăvitoare,
Dar, în noapte, îndrăzneşte
Să strivească altă floare.

Negăsind în lumea largă
Hrană binecuvântată
Cu-n satâr a vrut să spargă
Tăcerea, încă odată.

Şi-a făurit, pentru vise,
O caleaşcă zburătoare,
Dar în ciuda celor zise
Calcă dragostea-n picioare.

Orice-ar face sau ar spune,
Ochii îi sunt veşnic o carte,
Timpul nu îmi descompune
Sufletul, nici după moarte.

Toarnă venin în iubire
Incredibil de uşor,
Parcă i-aş fi dat de ştire
Cât mă arde al său dor.

Mi-am închiriat o mască
Din acelaşi târg cu-al său
Pentru orice gură-cască,
Dar nu pentru Dumnezeu.

El mi-a fost mereu aproape
Când a fost de negăsit
Peste munţi înalţi şi ape,
El e de neînlocuit.

Nu sunt Faust, nici Moulton,
Sufletul să-mi vând pe-o pâine,
Port al versului palton,
Dumnezeu ştie mai bine.

 

 

 

Te ador şi te iubesc!


Un pat de flori mi-ai aşternut
Visele să nu-mi rătăcesc,
De-abia acum am priceput
De ce te-ador şi te iubesc.
.
Un cer imens mi-ai dăruit
Să-mi pictez norii albi, pufoşi
 Ce-n disperare s-au hrănit
Cu ochii tăi, miraculoşi.
.
Un vis ce nu aş fi-îndrăznit
Vreodată să mi-l însuşesc,
Din dragoste mi-ai împlinit,
De-aceea te-ador şi iubesc!

La mulți ani, Florin!


În ziua sfântă de Florii
Aș strânge tot ce-i mai curat
Din lume și ți-aș dărui
Cerul imens și înstelat.

În ziua sfântă de Florii
Ți-aș presăra albe petale
Și sufletul ți-aș dărui
Să-l ai mereu în a ta cale.

În ziua sfântă de Florii
Inima mea îți dăruiesc,
S-o porți până nu voi mai fi,
La mulți ani, Florin! Te iubesc!