Verdele în valuri ţipă


Valul uriaş se zbate
Între ambiţie şi dor,
Am dat sfânta libertate
Devenind pe veci covor.

Niciun fir de praf bezmetic
N-are timp să se aştearnă,
Totul este asimetric
M-ai împovărat cu iarnă.

Din izvoarele luminii
Curg silabe rătăcite,
Fug spre capătul furtunii,
Cu călcâiele tocite.

M-ascund după jaluzele
Să te caut cu privirea,
Eşti aici, nu printre stele,
Îmi defineşti nemurirea.

Verdele mă înconjoară
Cu nuanţele-i captive,
Legănându-mă într-o doară
Din o mie de motive.

Despletite sălcii lasă
Umbra să mă urmărească,
Vântul şuieră prin casă
Încercând să se-nmulţească.

Vărs pe pagină uitarea
Amăgindu-mă o clipă,
Imediat mă-nghite marea,
Verdele în valuri ţipă.

Luna cubică e verde,
N-am timp să mă rătăcesc
Norii-ncep să mă dezmierde
Ştiind ce mult te iubesc!

Piscurile mă recheamă
Deşi, aripa mi-e frântă
Nici nu-mi pasă, nu-i o dramă,
Rugul nu mă înspăimântă.

Ard o viaţă, poate două,
Văd deşi, n-aud în jur
Decât seara-n care plouă
Şi dai paginii contur.

 

Reclame

Stropi de smarald


 

Vreau să-mi fac curat prin vise,
Vreau parfumul să-ţi alung,
Lacrimile nepermise
Nicicând să nu-ţi mai divulg.
.
Vreau să-mi fac ordine-n toate,
Să te-ascund pe undeva,
Dar în fiecare noapte
Mă trezeşte şoapta ta.

Vreau să pun punctul pe foaie
Însă mâna nu mă lasă,
Lacrimile-mi curg şiroaie
Căutându-te prin casă.

Vreau să-ţi rup pozele-n fâşii,
În focul dorului să ard,
Te-alung departe dar, revii
Cu ochii tăi, strop de smarald.

Vreau inima să-mi smulg din piept,
Să-i dau o doză de uitare,
Dar te iubesc şi-am să te-aştept
Chiar şi în viaţa următoare.

Te-am căutat aseară


Te-am căutat aseară,
Am vrut să-ţi bat în uşă,
Nu-ţi ceream o comoară,
Nici o stea jucăuşă.                                                                                                                                                               .
Voiam să-ţi aud gândul,
Umbra să-ţi desluşesc,
M-a luat la goană vântul
Şi-am adormit, firesc.

Te-am căutat aseară,
Am vrut să-ţi bat în geam,
Dar lacrima fugară
Se-ntreba ce mai am.

Voiam să-ţi cer tăcerea
S-o folosesc o seară
Dar, m-a lovit durerea
Din lacrima amară.

Voiam să-ţi spun că zorii
Degeaba se ivesc,
Nu mă mai trec fiorii
Decât când te privesc.

Voiam să-ţi spun că uşa
E-aşa de-nţepenită,
Că n-am să-ţi strâng cenuşa
Lăsându-mă minţită.

Voiam să te aplaud,
În urma ta-i dezastru,
Doar cu tine mă laud
De parc-ai fii vreun astru.

Te-am căutat aseară,
Prin munţi şi ţări străine,
Ştiam c-o să mă doară,
Dar sper să-ţi fie bine.

Voiam să-ţi spun adio
Pentru a mia oară,
Ascultând la radio
Te-am căutat aseară.

Zadarnic îmi dai dreptate


Vezi, stelele se plâng că iarna
Le-ngheaţă aripile-n zbor
Dar nu şi-au pus din timp alarma,
Să-şi zvânte lacrima pe-un nor.

 

Vezi cum zâmbeşte, dimineaţa,
Un fluture ce ştie bine
Cât are el de scurtă viaţa
Şi cât de verde va fii mâine…

Vezi, curcubeul cum zâmbeşte?
În colţul gurii, plictisit,
Atâtea fulgere-l loveşte
Şi totuşi nu s-a irosit.

Vezi cum revine trenu-n gară
Pe două linii paralele?
Cum poartă paie-n miez de vară
Spre cuib, acele rândunele?

Vezi cum baloane de săpun
Se risipesc împestriţate,
Deşi sunt pe ultimul drum
Dăruiesc zâmbete, nu noapte.

Vezi cum se scurge timpu-n mine?
Prin câte flăcări am trecut
Şi totuşi ard, la fel ca tine
În ritm vioi, necunoscut.

Vezi câte paie am sub geană?
Şi totuşi zbor în lumea mea,
Nu-ţi cer pervers, lacrimi în cană
Dar nu-mi distruge liniştea.

Zadarnic azi îmi dai dreptate,
Iar mâine ceru-mi demolezi,
Eu văd prea multe, văd prin noapte
Chiar dacă nu realizezi.

De-aş fi simplu trecător


Dacă versurile mele
S-ar strecura îngheţate
Peste pagini, printre stele,
Peste lacrimi asortate,
Mii de cioburi s-ar răsfrânge
În oceane de durere,
Toate florile ar plânge
Fără pic de mângâiere.
.
Dacă sufletul din mine
S-ar confunda cu ţiţeiul,
Smulgând aripi de albine
Ce sărută-n taină teiul,
Mii de stânci şi pietre grele
Mi-ar acoperi suspinul,
Aş zbura de-acum spre stele
Împletind norii cu chinul.
.
Dacă gândurile mele
S-ar extrage din infern,
Ar duhni a geruri grele,
N-aş avea tupeu să cern
Lacrimile astea toate,
Ce se scurg fără vreo vină
Până hăt…. târziu în noapte,
Să vă scalde în lumină.
.
Aş lua din flori polenul
Pentru-a le ciobi petala,
Cu cerneala şi penelul
Mi-aş împrăştia doar fala,
V-aş lovi cu nepăsarea
Trecătorului uimit
Şi-aş lăsa în urmă sarea
Rece, crudă, de granit.
.
De-aş fi simplu trecător
Pe aleile-nflorite,
Nu v-aş spune că-mi e dor
Să pansez stele rănite,
Mi-aş lua razele lunii
Şi le-aş găzdui pe frunte,
Iar în mrejele minciunii
V-aş zidi, urcând pe munte.
.
Dar mi-e sufletul prea dornic
Iubire să plăsmuiască,
Lacrima mi-e un ceasornic,
Ce cu putere cerească
Zămisleşte mângâiere
Din lovituri şi suspine,
Din viscole şi durere,
Numai să vă fie bine!