Iubirea n-are nicio lege


Cine ne poate înţelege,
În lumea fără chip şi trup?!?
Iubirea n-are nicio lege
Iar, eu n-am timp s-o întrerup.
.
Celor ce fură, mă sărută
Citindu-mi versul pe furiş
Şi din averea mea tăcută
Îşi fac mereu acoperiş?!?
 .
Cum să le cer a mă-nţelege
Celor ce n-au norocul meu,
Din ceruri să poată culege
Har dăruit de Dumnezeu?!?
 .
Cum să pretind un solz de soare
Imenşilor gheţari de pol?!?
Când ei trăiesc fără culoare
Precum moluştele-n nămol.
.
Cine ne poate înţelege?!?
Numai acel care iubeşte
Fără să-i pese ce culege,
Din suflet viaţă dăruieşte.
.
Nici nu pretind agoniseală
 Celor ce nu ne înţeleg,
Pe mine simţul nu mă-nşeală,
În dragoste mă reculeg.
.
Noi am venit pe-această lume
Să demonstrăm că n-a murit,
Că n-are cum să se consume
Iubirea fără de sfârşit.
.
Reclame

Cred că stelelor le pasă


Vara s-a scurs printre suspine,
Toamna mă frânge-n nopţi târzii,
Adorm cu dor imens de tine
Înlăcrimând alţi zori de zi.

Chiar crezi că stelelor le pasă
De-acest imens covor de frunze?
Chiar crezi că visele mă lasă
Să-mi hrănesc sufletul cu pânze?

Luna şi-a distrus jumătatea,
Soarele-i palid ca şi mine,
Deşi nu mă-ngrozeşte moartea,
Îmi este tare dor de tine!

Chiar crezi că stelelor le pasă
De-nmormântarea frunzelor?
E clar că toamna mă apasă
Să-mi mistui sufletul de dor.

Purific nopţile cu lacrimi,
Serile-n versuri învelesc,
Probabil am vreo zece inimi
De-aceea supravieţuiesc.

Chiar crezi că stelelor le pasă
C-adorm mereu cu tine-n gând,
Aşteptând să te-ntorci acasă?
Se sting şi ele… rând pe rând.

Secunda următoare


.
Chiar în secunda următoare
Toţi norii se vor risipi,
O pată verde de splendoare
Din toamnă se va dezlipi.
.
Din nou vom prinde picătura
În braţe şi-o vom dezmierda
Până vom îmblânzi arsura
Flăcărilor ce-o amenda.
.
Chiar în minutul care vine
Sufletu-n palme-ţi voi preda,
Sigură că nu eşti oricine,
Ca frunza-n toamnă voi ceda.
.
Ca un covor mă voi aşterne
Trupul fierbinte să-mi sfărâmi,
În sărutări ce le vei cerne
Pentru începutul altei lumi.
.
Chiar în următoarea clipă
Stelele-n noapte vor zâmbi
Şi în imensa lor risipă
 La pieptul tău mă voi topi.
.

Mai stai o noapte!


Mai stai o noapte, dragul meu!
În linişte să te sărut,
Să mă topesc la pieptul tău,
Să nu spui că ţi s-a părut
C-a trecut timpul în zadar.
Să capturăm stelele toate,
Să le sorbim dintr-un pahar,
Întreaga seară, întreaga noapte.
.
Mai stai o noapte, dragul meu,
O noapte doar să te iubesc,
Să-i mulţumesc lui Dumnezeu
Că mi-a dat dreptul să zâmbesc.
Mai stai o noapte pentru toate
Nopţile care vor urma,
Să-mi picuri elixir şi poate
Durerile îmi vei curma.
.
Mai stai o noapte, dragul meu
Să-ţi mângâi pletele-n tăcere,
Să uit de tot ce-a fost mai greu
Când noaptea-mi dăruia durere.
Mai stai o noapte pentru mine,
Să pun deoparte amintirea
Clipelor şi te du cu bine,
Intactă-am să-ţi păstrez iubirea.

Reîmprospătăm iubirea


În noaptea asta prindem luna
În palme, să-i slăvim splendoarea,
Să-i împletim cu vers cununa
Din flori de crin să-i dăm culoarea.
 .
În noaptea asta punem stele
La încolţit, să dăinuiască
De-a pururi în clipele mele
Privirea-ţi blândă, îngerească.
.
În noaptea asta strângem bolta
Sub aripile noastre pure,
Doar toamna se-adună recolta
Stol de iubire să îndure.
 .
În noaptea asta capturăm
Pentru vecie, fericirea,
În lacrimi albe o scăldăm
Să reîmprospătăm iubirea.
 .
 În noaptea asta, zborul nostru
Va lăsa urme-n univers,
Vom pune dorului căpăstru
Şi-l vom topi-ntr-un singur vers.

Sunt ca orice om, pământ


De sub atele, protejată
De gânduri, lacrimă şi vise,
Mai smulg o clipă, câteodată
Prin geamurile larg deschise.

Bătăile neregulate
Se-aud în noapte, sub cămaşă,
Printre săgeţi, avide toate
Să-mi rupă pieptul cu-o cravaşă.

În palma visului mă împinge
Ca pe un lanţ de amintiri
Puternic, care mă învinge
Fără vreo cale de ieşiri.

Rămân în lumea mea ciudată
Şi-mi scald în ea clipele reci,
În tine, veşnic ferecată
Oriunde-ai fii, n-ai cum să pleci.

Deschide ochii doar o clipă,
Nu sunt un spin de trandafir,
De lacrimă să fac risipă
Nici de lumină-n cimitir.

Citeşte-mă cât aştern încă,
Priveşte-mă cât încă sunt,
Par rece, dură ca o stâncă
Dar, sunt ca orice om, pământ.
.

Când lacrima se va opri


Chiar de va fi să mor de dor,
Tu să păşeşti cu mine-n gând,
Voi reveni vibrând în zbor
Să te sărut curând, curând.
.
Chiar de va fi să mă topesc,
Cum se topeşte lumânarea,
Tu să nu uiţi cât te iubesc
Şi nicicând n-am gustat uitarea.
.
Chiar de va fi să-mi pui pe geană
Ultim sărut înlăcrimat,
Ce-ar lecui oricare rană,
Să vii, chiar de nu te-am chemat.
.
 Chiar de va fi s-ajungi când cerul
Se va deschide pentru-o clipă,
Să duc cu mine tot misterul
Iubirii noastre pe aripă.
.
 Chiar de va fi să vii-ntr-o noapte
Când lacrima se va opri,
 Şi-n Carul Mare, de departe,
Vor plânge stelele, să vii!
.
Chiar de va fi s-ajungi când norii
Din pagini se vor risipi,
Mă vor strecura cititorii
Dar numai tu mă vei găsi…
.
Chiar dacă lacrima albastră
Pe pagini se va dilua,
Tu să nu uiţi iubirea noastră,
 Cum nici eu nu te pot uita.
.